Ionut Apahideanu discuta despre deja familiara apatie politică a românilor (combinată am putea adăuga, cu momente de activare haotică în situații de criză maximă).

Cum putem combate delăsarea politicienilor și apatia alegătorilor?

Legiferarea nu trebuie să fie un proces continuu. Odată creată baza legislativă necesară apărării celor trei drepturi fundamentale, la viață, libertate și proprietate, nevoia de legi noi nu este una stringentă. Natura umană fiind în esență aceeași introducerea de legi noi se justifică numai în situațiie în care unele evoluții sau inovații crează condiții cu totul noi care (în lipsa unei legiferări adecvate) pot influența negativ cele trei drepturi fundamentale.

Însă tendința politicienilor este de a lăsa alegătorilor senzația că legile noi sunt indispensabile funcționării societății, justificându-și în acest fel pretenția de a fi aleși. Iar pentru a sprijini această justificare prin acțiune legislatorii cad de cele mai multe ori în păcatul excesului legislativ. Excesul legislativ la rândul său duce pe de-o parte la risipirea banului public pe un aparat administrativ greoi, inutil sau redundant iar pe de alta la concentrarea excesivă a puterii în mâinile aleșilor și crearea unui sentiment de falsă dependență al cetățenilor față de stat.
Executivul pe de altă parte, dacă este judicios separat de legislativ, are nevoie de continuitate în aplicarea legilor stabilite inițial (și periodic reîmprospătate după stricta necesitate) de către legislativ.
Revenind, ne putem să ne imagina cel puțin două soluții nu numai pentru revigorarea pieței politice românești, dar și pentru crearea unui climat politic sănătos.
1. Introducerea unui sistem NOTA (None of the above) prin cate cetățenii să aibă posibilitatea de a nu vota pentru niciunul dintre candidații sau partidele de pe liste. Voturile in sistem NOTA ar fi perfect valide si ar general locuri “ocupate” în parlament. Prin urmare partidele sau candidații nu vor putea forma o majoritate dacă nu depun un efort semnificativ pentru a convinge electoratul. In cazul in care niciunul dintre partide nu convinge exista doua opțiuni. Continuarea mandatului cu prerogative reduse sau reorganizarea alegerilor.
2. Mandate de lungimi diferite pentru parlamentari. Atât senatul cât și camera deputaților pot trece prin cicluri electorale mai dese (la 2 ani) în care o parte din parlamentari trebuie să candideze din nou, iar o alta continuă să servească mandate mai lungi de 4 – 6 ani. În acest fel se pot asigura atât continuitatea actului legislativ (acolo unde e necesar) cât și reîmprospătarea clasei politice. Mai mult, ciclurile electorale mai dese ar revigora piața electorală transformând un electorat apatic într-unul interesat și activ.