-
Post count: 3
1. Nici un stat modern sau post-modern, de fapt nici un stat vreodată în istoria umanității, nu s-a dezvoltat și n-a progresat începând cu repartiția resurselor înainte de producerea lor, cu asistența socială înainte de munca productivă, cu consumul înainte de producție și investiții, așa cum face România din 1989 încoace. Ajungem astfel să contractăm credite externe pentru plata ajutoarelor sociale, ceea ce generează un cerc vicios anti-dezvoltare, o îndatorare pentru consum fără perspective de creare a resurselor pentru rambursarea acestor datorii, o adevărată spirală a morții la nivel național.
2. Este imoral ca statul să fure (pentru că practic este un furt) din patrimoniul muncit al celor activi, productivi și corecți ca să le dea celor care nu vor să învețe carte și nu vor să muncească. A-i ajuta pe cei săraci este un fapt moral sau creștinesc, o opțiune (decizie) personală și în nici un caz nu poate fi o obligație legală. Cei săraci trebuie să primească undițe, nu pești în fiecare zi.
3. Nici măcar nu se mai poate spune că guvernanții sacrifică dreptatea socială pentru echilibrul social, pentru că toate principiile și relațiile au fost răsturnate, foștii așa-ziși marginali și lipsiți de noroc au devenit lideri sociali autoritari, cu privilegii și imunități, nu mai pot fi nici măcar criticați pentru faptele lor reprobabile evidente, pentru modul lor de viață parazitar, anti-social. S-a instaurat de facto un regim totalitar al toleranței represive, iar averile celor muncitori sunt naționalizate ilegal prin mecanismele perfide ale fiscalității excesive.
4. Programele sociale ignoră cauzele sărăciei și găsirea de soluții sistemice eficiente pentru lichidarea ei, concentrându-se doar asupra efectelor. Ori abordarea trebuie să fie ca în medicină, cu tratarea cauzelor bolilor, nu doar a efectelor lor.
5. Asistențialismul extins până dincolo de limitele bunului-simț, logicii, legii, moralei și suportabilității economice și sociale este o opțiune politică aberantă a partidelor de stânga, prin politica fiscală de tip Robin Hood, de a fura de la cei ce au pentru a da celor ce n-au, fără a-i îndemna (chiar obliga) pe aceștia din urmă, ca primă opțiune, să învețe o meserie și să meargă la muncă. Dreptul lor de a refuza munca nu trebuie satisfăcut pe seama rezultatelor muncii altora, iar libertatea lor de a nu munci trebuie să aibă în contrapondere asumarea de către ei a responsabilității de a muri de foame, nu de a huzuri prin furtul de la cei harnici și productivi.
6. Generează o tradiție, o mentalitate transgenerațională greșită, din tată în fiu, o cultură a dependenței, care se consolidează pe zi ce trece, prin care copiii înțeleg de la părinți că trebuie să primească bani, produse și servicii fără să învețe și fără să muncească, perpetuând lipsa de educație, incultura (analfabetismul) și puturoșenia. În timp se pierde la noile generații de asistați orice etică și motivație a muncii, se agravează sărăcia și infracționalitatea și se așează pe cei săraci un tot mai greu de înlăturat stigmat al sărăciei.
7. În timp, asistații social devin tot mai nemulțumiți, mai pretențioși, mai resentimentari, mai revendicativi și mai agresivi, dorind să țină pasul ca nivel de viață cu cei care muncesc cinstit, cu ceea ce văd la TV. De asemenea, vor apărea tensiuni și conflicte între diversele grupuri de asistați social pentru legitimitate și prioritate în majorarea ajutoarelor sociale. Având și timp liber, se vor deda la infracțiuni pentru completarea sumelor care cred ei că li se cuvin, ceea ce va genera noi cheltuieli sociale pentru cercetarea și judecarea infracțiunilor și executarea pedepselor.
8. Asistențialismul hipertrofiază birocrația și stimulează corupția. Se consumă astfel resurse imense în modul cel mai aberant și neproductiv cu putință, în loc să fie folosite aceste fonduri pentru crearea de locuri de muncă, dezvoltarea educației, cercetării, infrastructurii și sistemului sanitar, etc.
9. Se distorsionează competiția electorală, echilibrul social și politic, pentru că partidele aflate la putere folosesc și vor folosi asistații social la nivel național și local ca pe un grup de presiune pentru obținerea de voturi, folosind deci bani publici în acest scop.
10. În plus, se irosesc și mai mult resurse și se încurajează corupția, deoarece cercetările arată că 70% din fondurile destinate asistenței sociale se risipesc prin cheltuieli de administrare, fraude (falși asistați social), inflație, birocrație, corupție, etc. pentru că atunci când sunt administrați banii altora, instinctele de economisire, utilizare eficientă, investire rațională, etc. sunt foarte slabe, spre deosebire de atitudinea față de banii personali.
11. În timp, va crește presiunea fiscală asupra contribuabililor și vor dispărea entuziasmul și motivația muncii și la cei activi, care nu vor mai dori să se lase furați pentru cei care nu învață și nu vor să muncească. Asistații social declară public, ori de câte ori au ocazia, cu obrăznicie și cinism, că nu vor să muncească. Și atunci, cei care muncesc vor fi împinși către ascunderea rezultatelor muncii lor și evaziune fiscală.12. Asistența socială veșnică, totală, generală și necondiționată pe seama celor care întreprind, creează și muncesc este un furt, chiar dacă ne-am obișnuit noi cu ea! Ajutorarea celor nevoiași este morală, creștină și punctuală, ca o opțiune personală, nu o obligație legală! (o spune chiar neo-marxistul gramscian Sabin Drăgulin).
13. Prevederea din Constituție că România este stat de drept, democratic şi social (Art. 1, alin. 3), nu trebuie interpretată că România este un stat asistențial.
Mai spunea cineva mai devreme într-o postare: dacă vreți școli, spitale, șosele, etc. nu mai finanțați asistații social care nu merită!
Post count: 2
- You must be logged in to reply to this topic.