Libertatea este o valoare obiectivă. Însă felul în care înțelegem libertățile noastre și ale altora variază foarte mult. Interesele personale, viziunea filozofică, religia (sau absența ei) și nu în ultimul rând dorința și capacitatea de a ne pune întrebări pot face din libertate o valoare abstractă și subiectivă. Dacă la factorii de dinainte adăugăm și frica pentru viața și integritatea personală devine extrem de dificil să ne punem de acord asupra naturii reale a libertății. Așadar voi evita să vorbesc în detaliu despre libertăți și drepturi (sau așa cum sunt uneori numite în zeflemea în discuțiile online “muh rights”). Intenția mea este să demonstrez că dincolo de orice neînțelegeri cauzate de raportarile noastre subiective, libertatea este pragmatic vorbind, esențială pentru viață.

Să începem prin a ne aminti că actuala criză generată de pandemia de COVID-19 se datorează în cea mai mare parte capacității reduse de reacție și minciunilor guvernului totalitar de la Beijing. Într-un stat civilizat în care libertatea ar fi fost apreciată și apărată, oamenii de știință ar fi putut să-și comunice concluziile rapid și eficient fără frică de represalii. La fel, un stat civilizat ar fi înțeles că suveranitatea (a se citi libertatea) de care se bucură în raport cu alte țări vine la pachet cu responsabilitatea de a comunica rapid și integral situația în care se află în așa fel încât restul țărilor să poată reacționa corespunzător. Însă după cum știm deja lucrurile au stat altfel în cazul Chinei.

De aici putem trage câteva concluzii. Prima concluzie este că libertatea favorizează și încurajează circulația informației și prin confruntarea informațiilor, inovația. Iar lipsa libertății duce la ignoranță și stagnare. A doua concluzie, un guvern care nu respectă libertatea și responsabilitatea cetățenilor se va comporta iresponsabil și în comunitatea internațională. Rezumând, circulația informației și inovația sunt imposibile într-un climat lipsit de libertate iar exercițiul libertății trebuie făcut și la scară micro și la scară macro. Un stat care-și reprimă cetățenii va avea aceleași manifestări primitiv-totalitare și în relațiile cu alte state.

Prin comparație suveranitatea statelor (a se citi libertatea) și relativa descentralizare din politica internațională au creat un climat favorabil experimentelor. Felul în care actuala pandemie a fost gestionată de către diferite țări variază foarte mult cu rezultate spectaculos diferite. Un popor sau o comunitate internațională în care actorii sunt liberi să experimenteze generează o variatate de rezultate care pot fi observate și emulate sau respinse. Prin contrast, o comunitate internațională caracterizată de totalitarism și centralizare ar fi acționat total la unison urmărind o singură soluție sau o serie de soluții proaste la rând, ceea ce ar fi generat o întârziere și mai mare a unor reacții eficiente.

Nu în ultimul rând reacția populației, a fiecărui individ, depinde de cum este cultivată libertatea într-o comunitate sau o țară. Faptul că libertatea este inseparabilă de responsabilitate nu poate fi repetat suficient de des. Libertatea cultivă responsabilitatea și viceversa. Un popor pe care statul îl lipsește de libertate (indus sau cu forța) va abandona și la nivel comunitar și la nivel individual responsabilitatea. Cu alte cuvinte se va face un transfer de responsabilitate de la individ către autoritatea centrală. Iar în timp poporul respectiv va pierde exercițiul libertății și al responsabilității. Acest lucru este vizibil în România unde regimul comunist și prelungirea acestuia în statul asistențial de astăzi au eradicat aproape în totalitate responsabilitatea personală. Dacă vreți să căutați vinovați nu vă uitați la biserică, piețe sau supermarket-uri. Uitați-vă la totalitarism și excesele de putere ale politicienilor. Da, cultivarea liberății și responsabilității e un proces îndelungat, greu și uneori foarte dureros dar cu atât mai mult acest proces nu trebuie întrerupt sau îngreunat. Eșecul nu poate fi eliminat prin cenzură și centralizare ci doar amânat și agravat.

În concluzie ne putem pune cred cu toții de acord asupra unui numitor comun și anume că libertatea este, printre altele, un mecanism indispensabil pentru transmiterea informației, invățare, inovație și experimentare, pe scurt pentru supraviețuire. Viața este prețioasă dar libertatea este esențială pentru viață.